Casa cu zeci de copii

20 Martie 2017 15:35

1094 Vizualizari | 0 Comentarii

Loading the player...

Situatie iesita din comun intr-o casa din Iasi. In respectiva gospodarie locuiesc atatia oameni, ca nici proprietara nu le mai stie numarul. Membrii familiei chiar astau acolo, in acest caz nefiind vorba doar de o adresa pe buletin. Casa apartine unei batrane, care i-a primit acolo pe toti fiii si fiicele ei, dar si pe nepoti si stranepoti. Dintre toti, cu o mare problema se confrunta o nepoata. Aceasta are trei fiice si o sora cu handicap grav, pe care o ingrijeste si locuieste intr-o camera pe care va trebui s-o paraseasca inainte de Pasti, pentru ca acolo va veni sa stea un unchi care acum e in Germania, impreuna cu familia lui numeroasa.

California Zarafan se zbate de mai bine de trei ani sa primeasca o locuinta sociala de la Primarie. Are in grija doua fiice minore si o sora cu handicap grav, in varsta de 27 de ani. Numai ca, in ciuda tuturor problemelor, pe lista de prioritati a municipalitatii este abia pe pozitia 356. Acum locuieste intr-o camera din casa bunicii sale. In incaperea de doar 16 metri patrati sta impreuna cu alte trei familii, adica in total peste 10 oameni. Situatia o stiu pana si vecinii, care ar vrea s-o ajute, dar nu stiu cum.

In camera asta cati locuiti cu totii?

“Pe patul asta o familie. Acolo o familie, aici o familie. Cam 10. Si acolo alta familie. Acolo e-a nepotilor bunicilor ca-i iubeste ea mai mult. Se poate asa ceva? In Romania, care- i o tara avansata. E in Uniunea Europeana”.

California Zarafan isi doreste o locuinta in care sa-si poata creste in liniste fetele si ingrij sora bolnava. S-ar descurca cu banii, pentru ca primeste indemnizatie de insotitor pentru sora cu handicap grav:

“Vreau sa m-ajute primarul sa-mi dea si mie doua camerute mici, cum or fi. Am de-acum vrei trei ani de cand am depus dosarul. Au spus acum cand am fost ca n-are si e punctajul mic. Dar, doamna, dati-i la copilul asta, ca e cu handicap. Nu am, nu am. Nu am cum sa-ti dau ca nu ai. Si sunt case, dar n-am cum sa-ti dau ca are punctajul mic”.

Fiica cea mai mare, in varsta de 19 ani, aduce si ea bani familiei, pentru ca face curatenie in scari de bloc. Fetele mai mici, de 9 si 10 ani, stau cu mama si au o singura dorinta: sa mearga si ele la scoala, la fel ca alti copii de varsta lor. Acum nu pot fi inscrise la nicio unitate de invatamant pentru ca nu au o adresa clara.

Stii sa citesti si sa scrii?

“Nu”.

Dar tu?

“Nu”.

Voi vreti sa mergeti la scoala?

“Da”.

Dar ati fost vreodata la scoala?

“Nu”.

Cand te uiti la alti copii care merg la scoala cum te simti?

“Rau”.

Femeii i-ar fi greu sa-si trimita copilele la scoala si din alte motive. Gospodaria nu are apa, asa ca trebuie sa cumpere de la vecini atunci cand are nevoie de gatit sau de spalat rufe. Si se gandeste ca fetitele ar trebui sa mearga mereu curat imbracate, sa nu rada colegii de ele. Acum, stand in aceeasi incapere cu ruda bolnava, au senzatia ca mirosul le-a intrat in piele.

Numai ca nici in camera aglomerata nu vor mai putea ramane mult timp. Inainte de Pasti se va intoarce un unchi de-al mamei care acum e in Germania si va pune stapanire pe incapere.

“Dar iaca vine stapanul casei, unde sta femeia asta. Si are o gramada de copii si el. Vine si unde sa stea si el? Daca nu-i unde... Sunt o gramada de colibe aici, dar toate-s pline. Pline toate”, a spus bunica Californiei Zarafan, care e si proprietara casei.

Bunica stie cat de grea este situatia nepoatei sale, dar spune ca mai mult n-are cum s-o ajute, pentru ca niciunul din familie nu a duce bine.

“Merge pe la Primarie, merge prin toate partile si n-are unde sa traiasca. E necajita si ea, are si ea trei copii si vai de capul ei. Si suntem toti necajiti, muncim cu ziua. Care mai poate munci mai merge cu ziua”, a mai spus bunica.

Cat despre numarul membrilor de familie care locuiesc in gospodaria ei, batrana nu mai stie cati sunt. Pentru ca fiecare copil de-al ei are copii care, la randul lor, au si ei copii si chiar nepoti.

“Aici copii, dincolo copii, peste tot sunt copii. E plina gradina, plina gradina, nu pot sa-i numar. Nu stiu. Sunt obraznici. Copii... Se duc ba incolo, ba incolo, ba mai strica, ba mai sprg. Ca copiii”, a mai spus bunica.

California Zarafan spune ca nu mai stie ce sa faca. Se roaga lui Dumnezeu doar sa primeasca un ajutor de la Primarie, desi pana si aceasta speranta se tot micsoreaza de la o zi la alta. A incercat sa vorbeasca cu primarul, sa-i explice situatia ca de la om la om, dar n-a fost niciodata primita in audienta:

“Nu m-a primit, nu m-a primit. Ca am facut atata cerere la el. N-a vrut sa ma primeasca. Nu ma primeste. Spune ba ca nu-i in Romania, ba ca-i plecat... Si nu, nu face nimic”.

Femeia spune ca, desi mereu i se spune ca nu sunt locuinte sociale disponibile, ea stie mulet astfel de case goale, unele chiar in blocurile Primariei din vecinatate, de pe Soseaua Rediu, iar altele pe strada Cuza Voda.

Madalina POPA , Georgian ZAMFIR

ADAUGA COMENTARIU

Nume

Adresa de e-mail

Comentariu

Security Code

Codul de securitate

Imagine noua

0 Comentarii

    Reportajvezi toate stirile